Tic, frate drag,
iată, după cum ți-am promis, îți trimit proiectul pe care-l desfășor, de câteva luni, la Muzeul Național al Literaturii Române. Câteva poze și cea din urmă a mea carte. Între timp, m-am gândit: de fapt, incredibila ta muzică, face același lucru: predă poezie, un standard uitat de înalt și de adânc, deopotrivă, al ei!!! În contextul acesta, un melanj între poezia muzicii tale și câteva noțiuni despre tehnicile și tainele ei, preparat în mod special pentru minorități, este o idee absolut genială!!!
Îți mulțumesc pentru tot, te îmbrățișez și te rog să-i transmiți întreaga reverență distinsei tale Doamne!
Abia aștept să ne revedem!
Până atunci, Tic, tac.
