Cu siguranță, putem vorbi după 16 ani de muncă silnică la galerele proiectului “Brumariada” de un Tic Petroșel reînchipuit, reinventat redescoperit care a depășit cavalerește convențiile din creațiile sale anterioare aprofundând și detaliind formule muzicale mult mai convingătoare pe un relief permanent descătușat într-o expresivă originalitate, greu de ignorat.

Migălos ca un călugăr cu grădina rugăciunilor sale, Tic Petroșel își reașază muzica în entuziasm în viitor, în perspective, aneantizând climatul insurgențelor mimate artificios cu un instrumentalism vitalist, poetizant, lărgind generos drumul spre o nouă direcție definită incitant ca erezie absolută. În particularitatea lor intimă, piesele muzicale sunt elevate și evoluate tehnic, au tumult multiplu nuanțat inventiv, implicat să amplifice limbajul măsurilor muzicale, cu reveriile seducătoare ale celor mai îndrăznețe ritmuri balcanice, așadar destinul creator au cantautorului Tic Petroșel s-a revizuit brusc și hotărât, iar inimile harnicului său auditoriu au pe ce cheltui acum fiori până dincolo de nechibzuință. „Brumariada” este o aventură muzicală insolită, cu mult peste firescul acestor timpuri definite chiar prin neajunsurile și superficialitățile canoanelor consacrate.

Pregătit, serios, Tic Petroșel iese la rampă, pătimaș cum îl știm, definit motivat inclusiv polemic, cu replici muzicale fără inocență, gata să se expună în posteritate fără nicio constrângere ca autorul primei evanghelii de folk, iată că marea poezie, cum e în cazul nostru semnată de Emil Brumaru, atrage fățiș, nu știu cum pe cel care poate să-i scaneze, devoaleze și multiplice fericit cu înțelegerea sa ironiile private, răzvrătirile, îndrăgostirile fățiș expirate pretextelor interpretărilor hulite, salvarea prin desăvârșire să redea clar și delicat în clopot sfânt prin candori îndeajuns de manifeste ca eterul să valseze prin lanurile liniștitoare ale celei mai oneste și eterne tămăduiri, muzica. Felicitări, Tic, ție și echipei tale!