“Balcanic până în măduva oaselor sau a duhului, haiduc al sunetului rafinat, sfidând burlescul dinspre vodevil, înfășurându-l în aure proaspete și subtile tonalități amintind teme mediterraneene, totul presărat cu spirit rock, Tic Petroșel, cel ce nu poate fi plasat în genurile muzicale ale ultimelor șase decenii, adoptate sau create în România, chiar în rigorile rockului baroc dictat de Ilie Stepan de la Promotica a introdus subversiv elemente de new wave.
A folosit în elaborarea cântecelor sale tot ceea ce servea transmiterii mesajelor deseori grave, într-o manieră dulce-ironică.
Astfel, de la blues la punk-rock, împletiri cu folk și pop, fiecare acestea fragmentate și amalgamate armonios, s-a desprins de oricare alt gen, remarcându-se primul autentic cantautor new wave din România, împreună cu grupul Sens. Tic Petroșel a fost încadrat în mod eronat ca folchist.
De fapt, după cum puțin știu, Tic Petroșel chiar a legat o frumoasă prietenie cu Sir Robert Frederick Zenon Geldof, în muzică Bob Gedolf și cu John Peter Moylett, supranumit Johnnie Fingers, unii dintre cei mai de seamă exponenți ai new wave-ului mondial.

Tic Petroșel – glasul unui zeu-eremit urban încă nehotărât dacă să ne salveze sau să ne smulgă carnea de pe oase prin cântecul său! Ne transportă între diafan și melancolic, din iad în paradis și mai ales retur. După ce i-ai ascultat melodiile și, mai ales, l-ai văzut teatralizând de parcă ar cânta cu fiecare fibră a trupului, tot ce mai rămâne de făcut este să-l iubești și… să plângi, fără să știi motivul: ar putea fi de emoție, euforie, durerea frumoasă a unei amintiri sau a furiei că nu ai cântat la fel înaintea lui!
Anticomunist și luptator pentru drepturile omului, (deci, știe bine drepturile și caută încă omul căruia îi sunt menite acestea!), fin psiholog, filantrop, susținător al tinerelor talente, descoperitor al zâmbetului din adâncul unei lacrimi. Tic Petrosel, aproape rege, aproape cerșetor, fluturând pe note muzicale cu inima la vedere, te invit să-i ascultăm chiar acum cântecele cu spaima că mâine ni se vor tăia urechile...!

Tic Petroșel, artistul mai mult ”analogic” decât digital, care deși a avut mii de prezențe pe scenele României și în străinătate, fie singur, cu bunii săi prieteni sau cu cele mai mari personalități ale muzicii, despre dumnealui se găsește deranjant de puține informații biografice în hățișul on-line!
Bine măcar că pot fi găsite unele fișiere video și audio!”